Cauza retragerii nu este nici lipsa de timp, nici dezamagirea, doar ca am hotarat sa ma ocup cu precadere de un alt proiect, mai serios decat acest blog, proiect care trateaza aceleasi subiecte ca si cele tratate aici.

Raman totusi in spate articolele scrise pana acum, articole care tradeaza simtirea si gandirea mea.

Celor ce m-au urmatit pana acum le urez numai bine!

Traiasca moartea!
Doamne, ajuta!

Incep cu Traian Basescu, actualul presedinte care dupa 5 ani de minciuni si de varsari de lacrimi crocodilicesti nu vrea sa lase de buna voie ciolanul si nici macar sa il imparta cu ceilalti. Basescu este un asa bun actor incat cred ca a inceput sa se creada si el. Este reprezentantul PDL, partid cu structura bazata semi-masonica si semi-securista dar 100% mafiota.

Pe locul doi este Mircea Geoana, prostanacul tovarasului Iliescu care singur nu s-ar descurca singur in nici o discutie argumentata logic. Este condus in spate de guzganul rozaliu si de cioara olandeza de rahova,Van Ghelie. Acestia il feresc de o disputa directa cu ai sai contracandidati incat este la nivelul de inteligenta al lui Becali si se face usor de ras, astfel pierzand cursa spre ciolanul ce tre sa il castige pentru colegii mafioti din PSD.

Sorin Oprescu, doctorul de burti, pare singurel saracul. Pare un Don Quijote desi el este un Sncho Panza, scutier al tovarasului Iliescu, care prin metode numai de el stiute, din umbra va trage sforile pentru castigul PSD. Oprescu este doar una dintre sfori.

Vadim Tudor, in acelasi stil caracteristic inca mai spera ca romanii nu s-au saturat de balariile pe care le indruga cu fiecare ocazie. E normal sa te saturi de nationalism fals si de principii morale de la imorali.

Gigi Becali, patron de club de fotbal, vrea sa puna mana probabil pe toata Romania si sa ne vanda pe noi toti ca pe jucatori, sau daca ne opunem sa trimita dupa noi gorilele ca peste cei din Peluza Sud a Stelei. Probabil a doua zi dupa castigarea alegerilor, Gigi, acest geniu al raului va cere Patriarhiei sa il canonizeze pentru a avea trecere ami buna la Cel de Sus in care se lauda „ca crede”.

PNL este reprezentat de Crin Antonescu. In ciuda numelui sau cu rezonanta istorica reprezentantul PNL este bland, poate cu cel mai mult bun simt dintre cei ce candideaza. Dar din pacate nici el nu reprezinta neaparat bunul simt ci tot o casta mafiota formata nu pe bazele vechii securitati ci pe bazele masoneriei. Din spate, precum Iliescu la PSD, la PNL este Dinu Patriciu, marele magnat al petrolului.

Ungurii au si ei pe cineva, unu, nici cum il chema nu stiu. Sunt doar manevre pentru ca pe turul doi sa vanda voturile celor care dau mai mult. De ei chiar nu ma intereseaza.

In rest candidatii sunt niste anonimi, fara sanse si fara posibilitatea de a face manarii pe turul doi cu voturile lor pentru ca poate impreuna vor lua 1%, un procentaj prea mic.

Eu va recomand sa mergeti la vot dar ca protest impotriva securitatii si masoneriei, ambele mafiote, sa ii votati pe toti pentru a va anula votul.
Votand oricare dinte cei mai sus votati inca 5 ani de mafie. Si chiar daca cu si fara voturile dv. Ei tot au sa iasa, macar nu va patati onoarea punand ştampila pe unul din ei.

Moarte partidoelor mafiote!

Si pentru incheiere am ales melodia-protest a celor de la Parazitii, Noi Vrem Respect!

2) Un pustnic afland un om indracit si care nu putea sa posteasca, s-a rugat lui Dumnezeu sa se mute la dansul dracul si acela sa se slobozeasca. L-a ascultat deci Dumnezeu si a intrat dracul in pustnic, departandu-se de la omul acela. Iar pustnicul fiind ingreuiat de drac, rabda nevoindu-se in post si rugaciune. Dupa putine zile, pentru dragostea lui, mai mult a gonit Dumnezeu si de la dansul dracul.

3) Un monah avea sub ascultare un alt monah, care era intr-o chilie departe cu zece mile. Deci, i-a zis lui gandul : cheama-l pe fratele sa vina sa ia painea. Si iarasi a socotit : de ce pentru paine sa supar eu pe fratele sa vina zece mile ? Mai vartos sa o duc eu. Si luand-o, a plecat la el, dar mergand, s-a lovit cu piciorul de o piatra si ranindu-i-se degetul, curgea sange mult. De durere a inceput sa planga. Atunci indata a venit la el ingerul, zicand : de ce plangi ? Iar el aratandu-i rana, a zis : pentru aceasta plang. Zis-a ingerul : nu plange pentru aceasta, ca pasii tai pe care ii faci, pentru Domnul se numara si spre marea rasplatire inaintea fetei lui Dumnezeu se vad. Atunci multumind pustnicul lui Dumnezeu, calatorea bucurandu-se. Si venind la fratele, i-a adus painile si i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu si dandu-i painea, s-a intors. A doua zi luand iarasi paine, a plecat la alt monah sa o duca. Si s-a intamplat de venea si acela la el si s-au intilnit pe cale amandoi. Astfel a zis cel ce mergea, catre cel ce venea : o comoara avem si ai cautat sa mi-o furi ? Si el a zis lui : au doara usa cea stramta numai pe tine te incape ? Lasa-ne si pe noi sa venim impreuna cu tine. Si indata vorbind ei, li s-a aratat ingerul Domnului si le-a zis, prigonirea aceasta a voastra s-a suit la Dumnezeu ca un miros de buna mireasma !

4) Zis-a un batran oarecare : mai mare dragoste decat aceasta nu este, a-si pune cineva viata pentru fratele sau. Iar cel ce aude de la cineva din frati cuvinte de ocara asupra lui si ar putea sa-i zica si el asa, si nu-i zice, ci se sileste sa-i rabde vitejeste si sa nu-i rasplateasca raul cu rau, unul ca acela isi pune sufletul si viata pentru fratele sau.

5) Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : parinte, sunt doi frati si unul dintr-insii sade cu tacere in chilia sa si posteste cu mare infranare toata saptamana si mult lucru lucreaza in toate zilele. Celalalt slujeste bolnavilor in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al carui lucru dintre acesti doi frati este mai iubit si mai primit de Dumnezeu ? Raspuns-a batranul : cel ce sade cu tacere in chilia lui si multa rugaciune face si posteste sase zile, dar nu are dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar spanzura de narile lui, nu poate sa fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor.

6) Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand : pentru ce, parinte, acum fratii care se ostenesc prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum castigau parintii cei de demult ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, parintii cei de demult aveau dragostea frateasca cea desavarsita si fiecare ridica in sus, spre cer, pe fratele sau. Acum, fiindea s-a stins dragostea intre preoti fiecare il trage in jos pe fratele sau, si pentru aceea nu castiga fratii nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult.

7) Zis-a un batran oarecare : parintii nostri cei de demult aveau obicei : care erau mai batrani, cercetati pururea pe cei mai tineri, mergeau la chilia lor si luau seama cum petrec la chilii, cu ce se indeletnicesc si cum isi pazesc pravila, rugaciunea si datoria lor. Si luau seama, daca nu cumva au oarecare mandrie si parere intru ei, parandu-li-se ca fac lucruri bune si placute lui Dumnezeu, prin care se socotesc a fi vrednici de toata sfintenia si darurile lui Dumnezeu. Sau daca nu cumva li se arata lor ceva vedenie si naluciri desarte in visuri sau aievea si parandu-li-se lor ca sunt lucruri dumnezeiesti si ingeresti, se incred acelora, si se biruiesc de trandavie si lenevie si nu-si pazesc randuiala dupa datoria lor : pravila, rugaciunea, lucrul mainilor. Sau de sunt cumva surpati de ganduri rele si necuvioase, sau de spurcata pofta si razboiul curviei. Pentru acestea parintii cei mai batrani pururea cercetau si ispiteau pe fratii cei mai tineri si-i invatau din sfintele si dumnezeiestile Scripturi si-i intareau spre buna nevointa. Fratii cei mai tineri mergeau adesea la parintii cei mai batrani cu cuvioasa smerenie si plecaciune si isi aratau patimile, gandurile si cugetele lor si-i intrebau, ce se cade a face ca sa fie placuti lui Dumnezeu si sa-si mantuiasca sufletele. Iar Domnul, vazand cuvioasa smerenie si plecaciune ale celor tineri catre cei batrani si dragostea celor batrani catre cei tineri, le da lor indestulat darul Sau in inimile lor si cuvantul Sau in gandurile batranilor. Cand mergeau fratii cei mai tineri la parintii cei mai batrani, cu smerenie si plecaciune se jeluiau de neputintele si patimile si supararile lor si-i intrebau ce vor face pentru folosul si mantuirea sufletului lor. Atunci batranii deschizandu-si gurile, le da Dumnezeu cuvant si indata stiau ce vor zice si ce vor raspunde fratilor celor ce ii intrebau, ca sa-i foloseasca si indata ii foloseau. Si de era fratele cat de cazut si deznadajduit, daca mergea la vreun parinte si ii spunea caderea si scarba sa, batranul indata il ridica si il mangaia. Si asa unii pe altii se intareau, se imbarbatau si se indemnau spre nevointa mantuirii. Iar acum a inceput sa se stinga si sa se raceasca dragostea dintre frati, caci parintii cei mai batrani n-au parinteasca iubire catre fratii cei mai tineri, nici purtare de grija pentru cercetarea, invatatura, indemnarea si mantuirea lor, ci fiecare numai pentru sine se ingrijeste, iar pentru povatuirea si indreptarea fratelui sau nici nu gandeste. Fratii cei mai tineri n-au cuvioasa smerenie si plecaciune catre parintii cei mai batrani, nici nu merg la dansii sa-si arate lor patimile, neputintele si supararile si sa-i intrebe cuvant de folosul mantuirii, ci fiecare se socoteste pe sine a fi indestulat cu stiinta, priceperea si intelepciunea sa. Pentru aceea, Dumnezeu vazand atata mandrie, neiubire si nebagare de seama intre frati, a inceput a ridica si a lua darul Sau dintre frati si cuvantul Sau cel de invatatura folositoare din gurile batranilor atat de mult, incat de ar si merge cineva la vreun cuvant pentru folosul mantuirii, el nu stie ce sa raspunda ca sa-l foloseasca pe fratele. Cuvantul lui Dumnezeu s-a luat din gura batranilor. Si asa, fratilor, cei ce voiti sa va folsiti si sa va mantuiti sufletele cu acest parintesc si smerit cin calugaresc, pe care l-ati iubit si l-ati primit si in care v-ati imbracat, desteptati-va si luati seama, cercati-va pururea si va ispititi si vedeti, oare mergeti pe urmele si calea fratilor prea cuviosilor parintilor nostri celor mai dinainte, al caror cin si oranduiala ati primit, sau pe alt drum, intr-alta parte rataciti si mergeti. Si cunoscand fiecare ratacirea sa din urma si calea prea cuviosilor parinti, indata sa va intoarceti la calea si obiceiurile prea cuviosilor si fericitilor parinti si asa Dumnezeu iaraasi va va da indestulat darul Sau in inimile voastre si cuvantul Sau in gurile batranilor vostri, asemenea parintilor nostri celor dinainte. Si va veti invata si va veti indrepta, povatuindu-va si folosindu-va unul pe altui si va veti mantui toti si nici unul din voi nu va pieri. Iar de nu veti urma prea cuviosilor parinti celor mai dinainte si nu veti pazi obiceiurile, randuiala si invataturile lor, sa stiti ca in zadar ati primit si purtati cinul si oranduiala calugareasca si traiti prin manastiri si prin pustii, neavand rabdare, smerenie si dragoste frateasca. In zadar este tacerea voastra si pravila si citirea voastra cea multa, in care va nadajduiti si va pare ca va va mantui. In zadar este rugaciunea voastra cea intru multa vorba si postul si infranarea voastra. Acestea nimic nu va vor folosi voua, caci cu toate acestea, in pieirea vesnica veti merge de nu veti urma sfintilor parinti si obiceiurilor si oranduielilor lor cu rabdare, smerenie si dragoste frateasca. Sa stiti, ca alt drum si alt chip nu este calugarului, decat numai drumul sfintilor prea cuviosilor parinti al caror chip si cin il purtati.

8 ) Un frate oarecare l-a intrebat pe un parinte, zicand : cum si in ce chip este, parinte, dragostea de frati ? Dar nedragostea ? Raspuns-a lui batranul, zicand : dragostea de frati, aceasta este, fiule : sa indemni pururea si sa inveti si sa povatui si pe fratele tau, mai ales pe cei mai tanar si de curand calugarit, la calea mantuirii si spre faptele cele bune, folositoare si placute lui Dumnezeu si sa mangai pe cei necajit, suparat si deznadajduit, sa cercetezi pe cel bolnav si sa adapostesti pe cei strain. Aceasta este dragostea frateasca si acestea sunt, fiule, faptele dragostei fratesti. Iar nedragostea frateasca, aceasta este : a nu purta grija pentru cercetarea, indemnarea, invatatura si povatuirea celor mai tineri spre calea mantuirii si spre faptele cele bune si folositoare si placute lui Dumnezeu si a nu mangaia, dupa putinta ta, pe cel scarbit, suparat si deznadajduit, a nu odihni pe cel strain, a nu cerceta pe cel bolnav, ci numai de sine si pentru sine a te ingriji. Cel ce face acestea, este iubitor de sine, nu de frati. Aceasta este, fiule, nedragostea de frati, pentru care Dumnezeu ridica si ia darul Sau de la purtatorii in zadar ai cinului si numelui calugaresc.

9) Zis-a un batran oarecare : fiilor, eu niciodata, din tineretile mele, n-am vrut sa ma folosesc numai pe mine, iar pe fratele meu sa-l las nefolosit. Totdeauna m-am silit dupa putinta mea, ca sa-l folosesc pe fratele meu intai si apoi pe mine, stiind ca folosul fratelui meu este roada mea.

10) Un frate oarecare, foarte cucernic si iubitor de Dumnezeu, avea mare dragoste catre un sihastru iscusit. Odata mergand dupa obiceiul sau la acel sihastru, ( precum de multe ori mergea la dansul pentru cercetarea si dragostea frateasca ), l-a aflat pe el mort. Cercetandu-i el hainele, a gasit intr-insele opt galbeni de aur, pe care vazandu-i, se mira si luandu-i a inceput sa planga si sa se tanguiasca cu amar, socotind ca se va fi maniat Dumnezeu pe acel batran pentru acei bani si-l va fi pedepsit. Si asa plangand si tanguindu-se, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa-i descopere si sa-i arate lui un semn. Rugandu-se el, i s-a aratat ingerul Domnului si i-a grait, zicand : ce-ti este tie de plangi asa pe acest sihastru ? Zis-a lui fratele : plang, caci iata, am gasit la dansul opt galbeni, pentru care mi se pare ca se va fi scarbit Dumnezeu de dansul si-l va fi trimis la pedeapsa de vreme ce sihastrilor traind in pustie, nu li se cade sa stranga si sa tina la sine bani, ca nu le sunt trebuitori. Raspuns-a ingerul : de voiesti ca sa te instiintez de aceasta, adu-ti aminte de milostivirea lui Dumnezeu si iubirea Lui de oameni, ca de ar fi toti cu totut desavarsiti, unde s-ar arata milostivirea lui Dumnezeu si iubirea Lui ? Acestea zicand ingerul, s-a facut nevazut. Iar fratele a cunoscut prin aceasta ca a dobandit iertare sihastrul si s-a mangaiat, multumind lui Dumnezeu pentru negraita iubire de oameni si asa, ingropand trupul batranului, a mers la chilia sa.

11) Ziceau batranii ca ceea ce este al aproapelui trebuie fiecare sa simta si sa patimeasca impreuna cu el intru toate, sa se bucure impreuna si sa planga impreuna. Si asa sa se afle, ca si cum ar fi purtat trupul aceluia, precum este scris : un trup suntem intru Hristos. Si iarasi : a celor ce au crezut, inima era una singura.

12) Povestit-a un batran : patru batrani s-au prins intre dansii sa traiasca intr-un suflet impreuna in veacul acesta si iarasi impreuna sa se afle in ceruri, crezand cuvantul stapanesc ce zice : daca doi din voi se vor uni pe pamani pentru tot lucrul ce il vor cere, va fi lor de la Tatal Meu care este in ceruri. Deci trei dintre dansii petrecand in nevointa, se linisteau in pustie. Iar celalalt le slujea la trebuinitele lor. S-a intamplat ca doi s-au sfarsit in Hrisfos si s-au dus la loc de odihna, iar doi au ramas pe pamant, slujitorul adica si unul din cei ce se linisteau. Si din zavistia vrajmasului, slujitorul a cazut in curvie. Si s-a descoperit unuia din batranii cei vazatori cu mintea, ca cei doi ce s-au savarsit, se rugau lui Dumnezeu pentru fratele slujitor, zicand : da ca fratele sa fie mancat de leu, sau alta fiara, ca spalandu-se de pacat, sa vina in locul acesta in care suntem si sa nu ramana jos unirea noastra. Si pe cand se intorcea fratele de la ascultarea sa, l-a intalnit un leu si cauta sa-l omoare dar a cunoscut ce s-a intamplat si cel ce se linistea, caci i se descoperise lui. De aceea, sta la rugaciune, rugandu-se lui Dumnezeu pentru fratele si indata a stat leul. Iar cei doi parinti, care acum se savarsisera, se rugau lui Dumnezeu, zicand : rugamu-ne Tie, Stapane, sa fie mancat de leu si sa vina impreuna cu noi in fericirea aceasta si nu asculta, Sfinte, pe cel ce se roaga Tie pe pamant ! Iar batranul cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu sa fie miluit fratele si sa scape de leu. Si a ascultat Dumnezeu rugaciunea lui si a zis celor ce erau in cer : drept este sa-l ascult pe el, caci voi aici sunteti intru odihna, izbavindu-va de sudorile si ostenelile vietii, iar acela, obosit este intru ostenelile trupului si apoi se lupta cu duhurile rautatii. Drept este aceluia sa-i dau darul. Deci indata s-a departat leul de la frate, care venind la chilie l-a aflat pe batran inca plangand pentru dansul. Apoi i-a povestit lui toate cate i s-au intamplat si a marturisit pacatul pe care l-a facut si cunoscand ca l-a umilit Dumnezeu, s-a pocait si in putina vreme a venit la masura cea dintai, ostenindu-se impreuna cu el si batranul. Apoi au adormit si ei si s-a descoperit batranului celui cu mintea vazator, cum, ca toti patru s-au asezat la un loc, dupa fagaduintele cele nemincinoase ale Domnului nostru Iisus Hristos.

13) A venit odinioara un frate la un batran si i-a zis : parinte, fratele meu ma slabanogeste, ducandu-se aici si acolo si ma necajeste. Iar batranul l-a rugat, zicand : poarta neputinta fratelui tau si Dumnezeu vazand lucrul rabdarii tale, il intoarce pe el, ca nu este lucru cuviincios sa porti pe cineva cu asprime, caci drac pe drac nu scoate, ci mai vartos cu bunatatea, fiindca si Dumnezeul nostru cu binele ii poarta pe oameni. Si a povestit batranul, zicand : erau in Tebaida doi frati. Unui luptat fiind de razboiul curviei si stapanit de ganduri, zicea catre celalalt : ma duc in lume. Iar celalalt plangand, zicea : nu te las, frate, sa mergi in lume si sa-ti pierzi toate ostenetile tale si fecioria ta. Dar acela nu-l asculta, zicand : nu sed, de nu ma voi duce. Deci sau vino cu mine si iarasi ma voi intoarce cu tine, sau slobozeste-ma si voi ramane in lume. Nedumerindu-se fratele, s-a dus la un batran si i-a povestit lui acestea. Iar batranul i-a zis : du-te cu dansul si Dumnezeu pentru osteneala ta nu-l va lasa sa cada ! Si sculandu-se au venit in lume. Dupa ce au ajuns la un sat, vazand Dumnezeu osteneala cea pentru dragostea fratelui, a ridicat razboiul de la fratele cei ce se lupta si usurandu-se acela, i-a zis lui : iata, frate, socoteste ca am pacatuit, dar ce am dobandit din aceasta ? Sa ne intoarcem la chilie. Si s-au intors nevatamati amandoi.

14) A zis un batran ca smerenia poate mai mult decat toata sila si a povestit si un lucru ca acesta : erau doi episcopi aproape unul de altul si erau odinioara suparati unui asupra celuilalt. Unul era bogat si puternic, iar celalalt smerit. Si cauta cel puternic sa-i faca rau celuilalt. Iar cel smerit auzind aceasta, zicea catre clerul sau : o sa-l biruim cu darui lui Dumnezeu. Si i-au zis clericii : stapane, cine poate sa-l biruiasca ? Iar el zicea : rabdati, fiilor si veti vedea mila lui Dumnezeu ! Asadar pandea si cand avea acela un praznic de sfintii mucenici, a luat clerul, a iesit si le-a zis : veniti dupa mine si orice ma veti vedea pe mine ca fac, faceti si voi si o sa-l biruim. Deci mergand dupa dansul isi ziceau : oare ce are sa faca ? Si dupa ce au venit l-au aflat facand slujba si toata cetatea era adunata acolo. Atunci episcopul a cazut in genunchi la picioarele celui puternic impreuna cu clerul sau, zicand : iarta-ne pe noi, stapane, robii tai suntem ! Acela spaimantandu-se de ceea ce a facut, umilindu-se, caci Dumnezeu schimbase inima lui, l-a prins de picioare zicand : tu esti stapan si parinte ! Si de atunci s-a facut mare dragoste intre dansii. Si zicea cel smerit catre clerul sau : nu va ziceam voua, fiilor, ca vom birui prin bunatatea lui Dumnezeu ? Deci si voi cand aveti vrajba cu cineva, aceasta faceti si veti birui cu darui lui Dumnezeu.

15) Un frate slujea unui batran bolnav si s-a intamplat de s-a slabanogit trupul batranului si a scos o buba cu putoare si-i zicea fratelui gandul : fugi, ca nu poti suferi putoarea aceasta. Iar fratele luand un harb, lua puroiul bolnavului si ii zicea lui gandul : fugi ! El raspundea gandului : de voi vrea sa fug, din acesta voi bea. Si iar ii zicea gandul : nici nu fugi, nici nu bei putoarea aceasta ! Iar fratele se ostenea si rabda slujind batranului. Si vazand Dumnezeu osteneala fratelui, l-a vindecat pe batran.

16) Niste frati din Schit au sezut sa curete funii. Unul dintr-insii bolnav fiind din pricina nevointei si tusind, scuipa, si fara sa vrea ajungea scuiparea asupra unui frate si se supara acela de gandul sau sa-i zica bolnavului : inceteaza sa scuipi asupra mea ! Dar tot el se punea impotriva gandului, zicand : de voiesti sa mananci din scuipat, zi-i ! Si gandului zicea : nici mananca, nici nu-i zice !

17) Doi frati erau la chilii si cei care era cel mai batran, il ruga pe cei mai tanar, zicand : sa petrecem impreuna, frate. Iar el zicea : eu sunt pacatos si nu pot sa petrec impreuna cu tine, avvo. Acela il ruga pe dansul, zicand : cu adevarat putem. Si era batranul curat si nu voia sa auda ca fratele are ganduri de curvie. Deci i-a zis fratele : lasa-ma o saptamana si iarasi vom vorbi ! Si dupa o saptamana, vrand cel mai tanar sa-l incerce, i-a zis : in mare ispita am cazut, avvo, saptamana aceasta, ca ducandu-ma in sat pentru o trebuinta, am cazut cu o femeie. Zis-a lui batranul : este pocainta ? Raspuns-a fratele : este, cu adevarat. Zis-a batranul : eu port jumatate din pacat si tu cealalta jumatate. Atunci i-a zis lui fratele : acum putem sa fim impreuna. Si au petrecut impreuna pana la sfarsitul lor.

18) S-au dus odinioara trei frati la seceris si si-au luat lor saizeci de masuri de aratura. Unul dintr-insii s-a bolnavit in chiar ziua dintai la chilia sa. Si a zis unui din doi, celuilalt : iata, frate, vezi ca s-a imbolnavit fratele nostru ! Sileste-ti tu putin gandul si eu si vom secera partea lui prin rugaciunile sale ! Dupa ce s-a sfarsit lucrul, vrand sa mearga si sa-si ia plata l-a chemat pe fratele, zicand : vino, ia-ti plata ta, frate ! Acela a zis : care plata sa iau, nesecerand ? Iar ei au zis : cu rugaciunile tale am facut si secerisul tau si vino, ia-ti plata ta ! El insa nu credea. Deci multa indoiala facandu-se intre dansii, s-au dus sa se judece la un batran mare. Si i-a zis fratele : parinte, am mers toti trei sa seceram si in ziua cea dintai m-am imbolnavit si ma silesc fratii pe mine care nici un ceas nu am secerat, sa iau plata pentru secerisul pe care ei l-au secerat. Si a mai zis : toti trei am luat saizeci de masuri de aratura sa le seceram. Si de am fi fost toti trei nu am fi putut sa le seceram, iar cu rugaciunile fratelui amandoi degraba am savarsit secerisul. Noi ii zicem lui : ia-ti plata ta dar el nu vrea. Iar batranul auzind, s-a minunat si a zis fratelui celui ce era impreuna cu ei : suna, sa se adune toti fratii ! Si dupa ce au venit toti, le-a zis lor batranul : veniti, fratilor, auziti astazi judecata dreapta ! Si le-a vestit lor toate. Iar ei l-au obligat pe fratele sa-si ia plata si sa faca cu ea ce va voi. Si s-a dus fratele plangand si mahnit.

Interviu realizat in anul 1985 cu ex-agentul KGB Yuri Bezmenov care prezinta cei patru pasi spre schimbarea gandirii unei natiuni.

Convingeti-va singuri!

Despre cine face site-ul respectiv nu ma intrebati. Mister total. Dar nu asta conteaza, conteaza ce este pe acel site si campania de care vorbeam.

Campania se pare ca are ca scop corectarea campaniei Bararabia Pamant Romanesc, care promoveaza o harta ciudata, o harta care infatiseaza o “Romanie Mare” din care lipsesc parti. Poate din corectitudine politica fata de statele vecine sau poate din reavointa cei de la Noii Golani, care pana acum au avut actiuni interesante, nu promoveaza adevarata harta a Romaniei, harta ale carei frontiere au fost stabilite prin lupta, atat cu arma in mana cat si diplomatica a generatiei de la 1918.

Daca as avea de ales intre a promova harta celor de la Noii Golani pe care ii cunoastem cu totii si harta celor de la Romania Vorbeste pe care nu ii stim, inca – sper, eu as alege harta Adevaratei Romanii, promovata de ROMANIA VORBESTE.

Asta si fac! Am descarcat si eu stikerul si afisul, le-am printat si de maine ma apuc de treaba.

Sper sa aiba succes campania!

Doamne ajuta!

De altfel, Nicu Constantin si-a serbat cei 70 de ani in acest spital, la sfarsitul lunii iulie. Vedeta Teatrului de Revista “Constantin Tanase” din Bucuresti, Nicu Constantin fusese internat, in luna mai, la Sectia de Terapie intensiva a unitatii medicale amintite, acuzand probleme pulmonare.

Actorul a jucat in peste 9.000 de spectacole la Teatrul Constantin Tanase, al carui angajat a fost intre anii 1979-1982. A jucat, de asemenea, pe scena Teatrului National de Opereta intre anii 1979-1982. S-a facut remarcat in peste 28 de filme de scurt si lung metraj, printre care Ministerul comediei, Secretul lui Bachus, Alo, aterizeaza strabunica! sau Impuscaturi pe portativ.

Nascut in iulie 1939, la Eforie Sud, Nicu Constantin este autorul cartii autobiografice “Ochelarii miraculosi”.
In 2005, la Gala Uniter, actorul a primit premiul special pentru teatru de revista, iar in 2006, premiul Uniter pentru intreaga activitate. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Cultural, clasa I.

Articol preluat din Ziua.

A mai plecat o valoare din lumea aceasta a nonvalorilor.
Dumnezeul sa-l ierte si sa-l odihneasca.

Dat fiind ca mi-a placut articolul scris pe site-ul noului proiect nationalist, ROMANIA VORBESTE, si din lipsa de timp am ales sa postez articolul lor despre Capitan.

ULTIMUL CAPITAN

Istoria Neamului Românesc a fost brăzdată de sute de ani de umilinţe şi înrobiri venite din toate parţile şi de la toate seminţiile ce au vâzut aici, în palma aceasta de pământ, tărâmul mult dorit, tărâmul de unde curge lapte şi miere. În faţa urgiilor istoriei, abătute asupra Neamului nostru, am rezistat eroic prin marii conducatori pe care Dumnezeu ni i-a scos în cale şi prin ei cârma ţării s-a îndreptat.

Din toate urgiile drăceşti abătute peste noi, nu ca pedeapsă pentru un neam luat razna, ci ca suferinţă spre smerenie şi mântuire, poate cea mai groaznică şi umilitoare a fost întotdeauna tradarea. Crescută la sân, cu drag dar cu inconştientă, a lovit cel mai rău şi dureros, în momente cheie ale luptei pentru libertate şi pentru păstrarea rostului românesc.

Prin voievozii nostri am rezistat cu gândul la Dumnezeu penru credinţa şi rostul nostru întru Hristos şi pentru palma aceasta chinuită de pământ. Când urgia a venit din interior au fost oameni care au luat drumul munţilor cu puşca în spate şi au pedepsit exemplar pe toţi cei ce au asuprit pe bunii români ce au muncit şi luptat pentru viitorul Neamului românesc, inconştient, prin rostul lor, dat de Bunul Dumnezeu prin credinţa ortodoxă ce a dăinuit de veacuri în faţa tuturor prigoanelor.

Aceşti eroi ai noştri ce au dat exemple, au fost şi ei conduşi de oameni mari, cu idealuri şi putere de luptă. Ei au fost numiti de oameni Căpitani. Iancu Jianu, eroul Olteniei era Căpitanul de haiduci în faţa căruia şi moartea stătea drepţi.

Cu toţii, Căpitanii haiducilor români au lutat cu totii pentru fericirea şi traiul bun al omului simplu, au fost vocile ce au făcut ca destinul românesc să stea smirnă şi să se îndrepte în faţa puterii lor de sacrificiu.
Atunci cănd Neamul a avut nevoie, ei s-au ridicat şi au indreptat conştiinţa naţională.

Era Căpitanilor părea încheiată şi totuşi, într-o eră în care, deşi idealul de veacuri era împlinit, conştinţa naţională se ducea de râpă a apărut ultimul Căpitan, unul desăvârşit în credinţa creştin-ortodoxă, omul care a marcat istoria Neamului prin frumoasa sa jertfă.

Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, ultimul din seria marilor nostri lideri a fost un haiduc spiritual prin lucrarea sa de educare a românilor, în şcoala legionară pe care a fondat-o.
Biruinţa legionarilor pe care o prevedea Căpitanul era una de maximă importanţă creştină. Biruinţa sa va veni atunci când, în veacul vecilor, la marea judecată, sacrificiile, munca şi martirajul legionarilor educaţi de el va arârna greu în balanţa mântuirii Neamului Românesc.

Porneşte în lupta sa naţionalist-creştină, în timpul Războiului de Întregire Naţională, când, alături de tatăl său pleacă pe frontul pentru eliberarea Transilvaniei.
După război, alături de câţiva prieteni buni, în pădurea Dobrina face legământ pe viaţă şi pe moarte în lupta împotriva urgiei roşii ce ameninţa de la răsarit.

Ajuns student la Iaşi dă piept cu realitatea crudă a marelui centru universitar. Domniat de evrei, în marea majoritate propovăduitori ai comunismului, Iaşiul se rupea încet de romănism iar conştiinţa românească dispărea odată cu extinderea ideilor comuniste.

Studenţii români putini numeric, majoritatea fiind evreii, conştientizează că dacă nu se iau măsuri pentru stoparea fenomenului comunist, statul va fi pe viitor, desi mare, condus de evreii comunişti. Astfel apare termenul de NUMERUS CLAUSUS, idealul studenşesc pentru care vor lupta studenţii români. Această condiţie prevedea distribuirea de locuri în facultăţi după criterii etnice şi după procentajul pe care diversele etinii le reprezentau în populaţia ţării.

Luptele studenţeşti aveau să începă şi în alte oraşe, precum Clujul, unde conducatorul era Ionel Moţa, fiul protopopului de Orăştie şi viitor prieten şi camarad al lui Codreanu.

Prigoniţi de autorităţile statului, studenţii reuşesc, în frunte cu Zelea Codreanu să dea lovituri năprasnice comunismului şi evreimii care il promova. Una din acţiunile încununate de succes a fost spargerea grevei comuniste a muncitorilor de la Atelierele Nicolina, unde fusese înlocuit tricolorul cu steagul roşu comunist. Codreanu împreună cu luptatorul naţionalist Constantin Pancu, reuşesc să se infiltreze prin spate şi să înlocuiască steagul roşu înapoi cu tricolorul, ieşind apoi triumători, printre comuniştii furioşi, cu mâinile pe pistoale.

Alături de profesorul său de la drept, A.C.Cuza, Codreanu continuă lupta dar viziunile fiind diferite se despart. Având revelaţia din inchisoarea Văcăreşti, lângă icoana Sfântului Arhanghel Mihail, Corneliu Zelea Codreanu înfiinţează Legiunea Arhanghelului Mihail, ce se dorea o şcoală de educaţie morală creştină, o şcoală de eroi şi martiri care prin jertfele lor să ducă Neamul Românesc spre scopul spurem pe care îl poate avea un neam, mântuitrea.

Fiind de partea Lui Hristos şi cum toţi aceia ce luptă pentru El sunt prigoniţi, nici Miscarea Legionară nu putea să scape urgiilor satanei. Prigoniti, arestaţi, calomniaţi, interzişi, omorăti, legionarii păşeau cu fruntea tot mai sus în istoria naţională.

Ei, prin scoala înfiinţată de Căpitan, au dat cel mai frumos exemplu de sacrificiu pe care îl putea da vre o data un neam.

Mişcarea Legionara a fost forma, haina tuturor sentimentelor nobile faţă de neam şi faţă de semeni.

Catalogaţi antisemiţi, extremişti, bandiţi, au fost şi sunt încă, acum după mult timp, persecutaţi iar în spatele lor sunt aruncate odioase şi mincinoase crime.

Singurele crime pe care le-au comis legionarii au fost acelea care au dat exemplul de care avea nevoie tot neamul răvăşit de istorice trădări. Trădarea se pedepseşte cu moartea.

Şi totuşi, şi Legiunea, cade prada aceleiaşi trădări crescute cu dragoste la sân.

Fără să facă excepţie, Căpitanul cade trădat de cel ce s-a oferit ca ajutor, comandanţii legionari închişi în lagăre prin ţară sunt executaţi din ordinul unui rege criminal, ca represalii ale unui asasinat care nu îşi avea rostul în acele momente.

Astfel, conducerea revine unor personaje din eşicherul trei al Legiunii, personaje pe care nu o dată Căpitanul le mustra pentru grave abateri din trecut.

Însemnările de la Jilava, ultimele note ale Căpitanului pot fi considerate file ale unui Pateric romănesc, prin smerenia pe care o dovedesc, în faţa morţii. Fiind total încredinţat de rostul său martiric, Codreanu aceptă senin moartea spre viaţa cea adevarată, a lui şi a întregului Neam Românesc. După el, ucişi ca în vremurile Romei neroniene, vin toţi martirii legionari, începând cu elita legioară asasinată în 1939, urmând cu tinerii legionari trimişi pe frond la moarte de regimul Antonescu şi culminând cu luptătorii anticomunişti din munţi, ce au împlinit jurământul tânărului Corneliu Zelea Codreanu dinpădurea Dobrina, şi cu sfinţii martiri din timpul marii prigoane comuniste.

Nu trebuie să se uite că cel născut astăzi, 13 septembrie a anului 1899, Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu s-a jertfit pe altarul Neamului împreună cu tot alaiul de sfinţi martiri ai acelei perioade. Erou şi sfânt, Codreanu pune primul umărul la Biruinţa cea din Veac, atunci când Neamul Românesc va fi mântuit.

Deşi distrusă şi fracţionată, Mişcarea Legionară încă trăieşte prin toţi cei care duc mai departe idealul mîntuirii Neamului, şi prin toţi cei care luptă împotriva hoţilor, vânzătorilor şi trădatorilor de neam şi ţară. Şi va trăi prin noi toţi care şi astăzi prigoniţi, ridicăm fruntea sus şi nu ne temem să spunem deschis ca Dumnezeu este în tot şi în toate iar dacă aici, în această lume mică nu reuşim, poate dând şi noi preţul de sănge vom pune umărul rugator la mantuirea Neamului.

Căpitanul este un exemplu, Moţa şi Marin sunt exemple, martirii şi eroii Legiunii sunt exemple, exemple trebuie să fim şi noi, alături de ei spre sacrificiu pentru scopul suprem văzut de Căpitan.

Trăiască Legiunea şi Căpitanul!

Trăiască moartea cea vie!

Despre ROMANIA VORBESTE

Motto: “Poporul român este una din minunile Lui Dumnezeu în marșul Lui pe pământ.” Petre Țuțea

ROMÂNIA VORBEȘTE este un proiect conceput ca sprijin în lupta pentru apărarea principiilor, tradiției și spiritualității românești. Este un demers social de atitudine și spiritualitate românească, desfășurat pentru păstrarea identității naționale, creștin-ortodoxe, pentru clarificarea istorică a unor evenimente și corectarea greșelilor făcute până acum, voit sau nevoit.

La început de drum

Începem. Credinţa ne este singurul pilon de sprijin într-o lume care în mare parte ne este duşmănoasă și într-o societate din ce în ce mai derutată și lipsită de orizont. Credinţa în idealul naţionalist și într-o noua Românie mai buna mai aproape de Dumnezeu, arătoare a tradiţiilor și identității naţionale ne va fi singurul reazăm. Ştim. Nu disperăm. Identificându-ne cu ideea naţională și socială românească vom apăra și vom ataca tot ceea ce aduce atingere naţionalului și tradiţiei naţionale.

Ideea de dreptate socială va găsi în noi sprijin prin susţinerea și apărarea intereselor categoriilor sociale producătoare și condamnarea profitorilor indiferent pe ce treapta a ierarhiei sociale se vor afla. Apărând paturile producătoare , nu mai este nevoie sa o spunem, vom condamna din start politicianismul și interesele sale meschine care ne-au adus după 20 de ani de la Revoluţia din 1989 pe marginea prăpastiei. Vom fi o tribună ofensivă împotriva elementelor care subminează naţiunea și împiedică dezvoltarea ei.

Fata de celelalte grupuri naţionaliste, atitudinea noastră va fi mereu una de onoare și cavalerism. Vom fi deschişi unor proiecte de lupta reale care să aibă la baza doar binele naţiunii și nu binele câtorva inşi și interese meschine. Vom evita conflictele dar eventualele atacuri la adresa noastră vor primi o riposta dârză pentru ca demascarea adversarului este cea mai buna arma în lupta cu impostorii sau reau-voitorilor. Din partea noastră va porni mereu semnalul împotriva celor care creează diversiuni și duc ideea naţională pe linii moarte, fie ei naţionalişti sau pseudo-naţionalişti care din neştiinţă sau rea voinţă sau și mai rău din slugărncie fată de duşmanii ideii naţionale vor încerca sa facă din naţionalism un curent de paradă și nu unul de credinţă și să ducă ideea naţională în deșuetudine.

Pornim pe linia inaugurată de Tudor Vladimirescu, continuată de Vasile Conta, Mihai Eminescu, Nichifor Crainic, Nae Ionescu și încununată cu apariţia și dezvoltarea Mișcării Legionare condusă de Corneliu Zelea Codreanu. Însufleţiţi de credinţa ortodoxa și ideea naţională, avem și noi pe buze propoziţia rostită de Mircea Eliade la sfârşitul unui interviu luat de revista Buna Vestire în 1937 cu prilejul alegerilor parlamentare “Cred în neamul meu”. Și noi credem! Altfel nu am mai fi ridicat steagul și nu am mai fi fost aici!

În memoria doctorului Şerban Milcoveanu trecut de curând la cele veşnice.
Păcat ca am apucat atât de puţin sa va cunoaştem, noi ne-am născut prea târziu iar timpul nu a mai avut răbdare. Din Rai ne călăuziţi paşii ştim și simţim asta.